Fraza din titlu i-am spus-o in doara lui tata in timpul ultimei mele vizite in Republica Minunilor. Nu stiu daca m-a inteles. Nu a zis nimic. S-a uitat pret de cateva secunde la mine si a tacut. Ce era sa zica? Dar cred ca inteles din prima ce avea sa spuna fiica-sa. Cred ca multi dintre voi o repetati des. Mai cu seama de sarbatori. Apoi dupa ce trece Craciunul si Pastele va trece si voua rana.
In anii 2007-2008 cand inca eram la Chisinau, in plina criza economica prin frigider domnea nimicul. Stateam cu chirie intr-un apartament de la periferie. Ma gandeam cu stupoare oare cum ajungem luna viitoare: sa platim chiria, facturile si sa ne cumparam de mancare. De haine nici vorba! Atunci mi-am dezvoltat talentul de a vinde on-line. Ca si altii, vindeam si noi lucruri care « nu ne mai tineau nici de cald, nici de foame ». Atunci, criza mondiala a taiat tare pe la noi. A taiat in lefuri, sperante, a taiat numarul de doritori de a mai sta si inghiti in saracie. Si am decis sa tradam saracia, coruptia si cumetrismul. Am decis sa divortam de oamenii politici de atunci, care zambesc de la televizor si acum. Am decis ca macar si pe luna de vom pleca, tot mai bine va fi. 
Uneori ne gandeam ca poate nu vom avea nici o invitatie la nunta, petrecere de botez sau hram de casa. Nu ne mai suparam daca nu eram invitati la zile de nastere. Asa ne gandeam sa economisim salariile mizere, ciopartite de criza. Si nu dormeam ziua in amiaza mare, nu taiam frunze la caini, nu eram pe ajutor de somaj. Munceam zilnic ca tot omul.
Si in Canada ne gandim la chirie, credite, facturi, mancare, haine, sau cu ce platim pentru activitatile copiilor. Nu stiu cum, dar un pic e mai diferit. 
Ne mai gandim cum sa facem ca sa ne ramana de o vacanta in tarile calde, ca aici e frig mai mult de 6 luni. Si tot nu stiu cum, dar cand legam tei de curmei, parca nu murim de foame. Ori ca alergam ca caii la 2-3 joburi? Ori poate ca mai lucram in weekend? 14 ore pe zi? Sau poate nu mergem pe la nunti si petreceri asa des? Ori poate salariul e mai decent? Habar nu am!
Si parca avem totul, dar nu avem nimic. Caci traim in doua lumi paralele. Unora nu le place unde au emigrat, dar rabda ca nu mai sunt gata sa treaca printr-o alta emigrare. Altii tanjesc dupa prispa casei parintesti, dar se tem de saracie si coruptie. Se tem ca va fi greu sa se dea cu greul iar. Si iaca asa noi murim de dor, dar nu murim de foame….
Lyly's Pencil - Blog 