Despre glod si atitudine

person wearing red low top sneakers and jeans

Strada principala din oras e in reparatii de aproape 1 an. E un dezastru pe acolo si o uratenie, dar na ce sa faci daca trebuie! O linie inchisa, nisip si material de costructie peste tot. Ca dupa razboi. Cireasa de pe tort e ca se da in exploatare in 2020. Gropi cu apa? Multe! Ambuteiaj? Destul! Si e un orasel frumos cu vreo 90 de mii de oameni, in nord unde am ales “sa emigrez” dupa 5 ani de Toronto. Imi doream liniste si ceva “lux” pe care nu-l puteam cumpara la Chisinau ori Toronto desi munceam ca calul. Voiam si eu un beci sa pun toamana muraturi, voiam o bucatica de pamant sa pun leustean, rosii si castravezi si imi era dor de  iarba in gradina si sa miros fumul venit de la gratar. Nu stiu daca voiam prea multe, ca acuma tot mai am dorinte:).

constructi.jpg
gropi de aici si pe cativa kilometri

Dar nu despre asta aveam chef sa scriu. Se discuta mult despre drumuri proaste si gauri in asfalt la Chisinau. Dar nu ma doare asta tare ca sunt ele de ani de zile si vor mai fi ca peste tot in lume fie ca e Canada, Moldova, Cuba ori Italia. Mai mult ma chinuie atitudinea oamenilor, care este cam ca bortile mari in asfalt si drumurile de tara.

Ni se reproseaza des ca am uitat, ca nu avem idee despre ce se intampla acasa. E buna diaspora asta doar de un lucru: sa trimita bani acasa. Dar sa stiti ca avem tinere de minte, si idei, si pareri! Ca am fost pe doua fronturi. Ne-am trait jumatate de viata acasa si cealalta ne-o traim printre straini. De anul trecut, cand am zburat pana la Chisinau nu am uitat totul. Am o memorie bunicica si mereu spuneam ca moldovenii sunt cei mai calzi oameni din lume:

– Tin minte ca trebuia sa ma chitesc cand ieseam din casa, ca nu cumva sa rada lumea si sa fiu aratata cu degetul. Aici la mall vad des oameni in pijama, cu somnul intre gene inca. Vin asa dupa o cafea, sa ia dejunul cu familia ori sa cumpere un cadou pe ultima suta de metri ca nu au reusit ieri;

– Tin minte privirile vanzatorilor de la piata sau de la orice alt magazin mare. Se holbau la mine si ma masurau din cap pana in picioare. Se gandeau daca am suficient sa platesc pentru un produs si imi tot propuneau si alte optiuni mai ieftine;

– Tin minte ca oamenii nu au rabdare sa stea in rand la magazin, dau buzna peste vanzatori si alti cumparatori din fata, ca cica se grabesc;

-Tin minte ca pe multi ii interesa cati bani fac lunar. Nici unul nu a intrebat daca imi ajunge salariul sa platesc ratele la banca, asigurarile, facturile si alte cheltuieli obligatorii;

– Tin minte ca multi nu ma mai tineau minte, ca vezi Doamne s-au facut 100 de ani de cand am plecat din tara;

– Tin minte ca toti erau ocupati, ca toti se chinuie, iar noi stam pur si simplu si lingem sare pe aici. Noi nu avem serviciu, copii, nu conducem masina sute de kilometri pe zi. Nu mai luam in calcul ca ne ducem la scoala seara sau in weekend (ca documentele noastre nu sunt recunoscute pe aici si facem alta facultate la 40 sau 50 de ani);

– Tin minte ca se mai crede ca tot curg rauri cu miere imediat ce treci de granita Moldovei, ca noi nu ne imbolnavim, nu ne pierdem serviciul, nu platim taxe si in fine nu avem idee despre ca se intampla in jur caci traim in puf.

Si mai tin minte multe, dar devine postarea prea lunga….

Nu ma mai sperie glodul din sate. Cine inca se mai plange pe aceasta tema atunci inseamna ca a uitat. Dar eu nu! Nu am uitat cum am purtat 12 ani cizme de cauciuc de fiecare data cand ploua ori se topea zapada. Am avut “norocul” se ne fie casa departe de liceu. Si a trebuit “sa framantam” mult glod. Ajunsi la scoala, urma o procedura dureroasa – sa ne spalam incaltamintea. Ne inghetau mainile si ne tremurau dintii, dar trebuia de intrat cu incaltarile curate in scoala. Nu inteleg de ce nu se gasea alta solutie. Sa le aruncam bunaoara intr-o camera separara si sa incaltam niste adidasi in clasa, ca dupa tot in glod le bagam.  Dar nu-i bai. A trecut si asta. Si altele. De aceea, nu ma sperie glodul, ci atitudinea oamenilor. Devine bolnavicioasa. Aceasta se agraveaza in campania electorala si nu trece cu nici un medicament ori perfuzie.

A venit vremea cand lumea pleaca (de acasa) din cauza atitudiniii, nu din cauza politicului, a gropilor din drum ori a banilor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s